Mândria de a fi român se stinge ca flacăra unei lumânări într-un spaţiu fără oxigen. Mândria de a fi român s-a transformat, treptat, în mândria de a fi pesedist, penelist, pedelist, peremist, conservator şi tot aşa, aţi fi miraţi să aflaţi câte mândrii conjuncturale au înlocuit mândria unică de a fi român.
Dar, la urma-urmei, am avea vreun motiv să fim mândri că suntem români? De ce ar trebui să se simtă mândri că sunt români conaţionalii noştri trăitori prin America, Japonia, Libia, Franţa, Germania, Australia şi oriunde altundeva pe acest Pământ? Unii care au plecat de aproape 20 de ani din ţară, muncesc de rup locul dar o duc bine, vin în România o dată la 2-3 ani, stau o lună şi sunt fericiţi că pot mânca şi bea ca la mama acasă. Pentru ei s-au schimbat multe în ţară, noi nu ne dăm seama de asta. Ei vin ca să se simtă bine, să cheltuiască nişte bani câştigaţi cu multă trudă dincolo, şi chiar sunt mândri că sunt români. Trebuie, oare, să pleci din ţară, să vezi şi să trăieşti şi alte realităţi ca să te simţi măcar bine, dacă nu mândru, când ţi se spune român?! Probabil că da. Poate să pară ciudat, dar ei sunt noii purtători ai mândriei de a fi român. Nu se întorc în ţară, pentru că e încă foarte greu de trăit bine în România, dar nu şi-au pierdut speranţa că va răsări soarele şi pe uliţele noastre prăfuite.
Din nefericire, pentru cei din ţară nimic nu e bine. Presa şi partidele politice desfiinţează tot şi te îngroapă de viu într-o hazna de resentimentalism şi neputinţă. Centrala nucleară de la Cernavodă funcţionează, specialiştii spun că totul e în regulă, e una din cele mai sigure din Europa, dar pentru „patrioţii” politici centrala asta e „o afacere criminală”. Dacă nu mergem la război în Libia, nu e bine, dacă mergem, iar nu e bine, dacă trimitem doar o fregată pentru a asigura blocada pe Mediterană, tot rău e… La noi sentimentul patriotic trece obligatoriu prin raţiuni de partid sau de grup politic. De ce toate astea? Au fost ei atinşi în mândria lor de români? Am văzut zilele trecute, pe o scenă vreo 40 de copii şi bătrâni ardeleni cântând „Trec batalioane române Carpaţii” şi m-am înfiorat plăcut. E sentimentul acela extraordinar când simţi că ţara toată trece prin sângele şi prin inima ta. La fel a simţit, cu siguranţă, şi mult mai sofisticatul artist bucureştean Mihai Petre, unul din cei trei oameni din juriul concursului „Românii au talent”, care s-a ridicat în picioare şi a spus ce-aş fi spus şi eu: „M-aţi făcut să mă simt mândru că sunt român”.
Pe lângă atâtea care merg prost în ţara noastră, sunt destule lucruri de care am avea motive să ne bucurăm şi să fim mândri. Nu le ştim, nu le vedem, nu ni le spune nimeni, trecem pe lângă ele fără să le băgăm în seamă pentru că mintea noastră, ochii noştri, simţurile noastre sunt acaparate de zgomotul infernal făcut de reprezentanţii şi simpatizanţii unei clase politice defecte. Mă gândesc că ar cam fi cazul să-i lăsăm în mocirla lor şi să căutăm motive să ne bucurăm şi să fim mândri că suntem români. Vom găsi cu siguranţă, dacă privim cu atenţie în jur, detaşându-ne de maşinăria politică de făcut zgomote.
Dar, la urma-urmei, am avea vreun motiv să fim mândri că suntem români? De ce ar trebui să se simtă mândri că sunt români conaţionalii noştri trăitori prin America, Japonia, Libia, Franţa, Germania, Australia şi oriunde altundeva pe acest Pământ? Unii care au plecat de aproape 20 de ani din ţară, muncesc de rup locul dar o duc bine, vin în România o dată la 2-3 ani, stau o lună şi sunt fericiţi că pot mânca şi bea ca la mama acasă. Pentru ei s-au schimbat multe în ţară, noi nu ne dăm seama de asta. Ei vin ca să se simtă bine, să cheltuiască nişte bani câştigaţi cu multă trudă dincolo, şi chiar sunt mândri că sunt români. Trebuie, oare, să pleci din ţară, să vezi şi să trăieşti şi alte realităţi ca să te simţi măcar bine, dacă nu mândru, când ţi se spune român?! Probabil că da. Poate să pară ciudat, dar ei sunt noii purtători ai mândriei de a fi român. Nu se întorc în ţară, pentru că e încă foarte greu de trăit bine în România, dar nu şi-au pierdut speranţa că va răsări soarele şi pe uliţele noastre prăfuite.
Din nefericire, pentru cei din ţară nimic nu e bine. Presa şi partidele politice desfiinţează tot şi te îngroapă de viu într-o hazna de resentimentalism şi neputinţă. Centrala nucleară de la Cernavodă funcţionează, specialiştii spun că totul e în regulă, e una din cele mai sigure din Europa, dar pentru „patrioţii” politici centrala asta e „o afacere criminală”. Dacă nu mergem la război în Libia, nu e bine, dacă mergem, iar nu e bine, dacă trimitem doar o fregată pentru a asigura blocada pe Mediterană, tot rău e… La noi sentimentul patriotic trece obligatoriu prin raţiuni de partid sau de grup politic. De ce toate astea? Au fost ei atinşi în mândria lor de români? Am văzut zilele trecute, pe o scenă vreo 40 de copii şi bătrâni ardeleni cântând „Trec batalioane române Carpaţii” şi m-am înfiorat plăcut. E sentimentul acela extraordinar când simţi că ţara toată trece prin sângele şi prin inima ta. La fel a simţit, cu siguranţă, şi mult mai sofisticatul artist bucureştean Mihai Petre, unul din cei trei oameni din juriul concursului „Românii au talent”, care s-a ridicat în picioare şi a spus ce-aş fi spus şi eu: „M-aţi făcut să mă simt mândru că sunt român”.
Pe lângă atâtea care merg prost în ţara noastră, sunt destule lucruri de care am avea motive să ne bucurăm şi să fim mândri. Nu le ştim, nu le vedem, nu ni le spune nimeni, trecem pe lângă ele fără să le băgăm în seamă pentru că mintea noastră, ochii noştri, simţurile noastre sunt acaparate de zgomotul infernal făcut de reprezentanţii şi simpatizanţii unei clase politice defecte. Mă gândesc că ar cam fi cazul să-i lăsăm în mocirla lor şi să căutăm motive să ne bucurăm şi să fim mândri că suntem români. Vom găsi cu siguranţă, dacă privim cu atenţie în jur, detaşându-ne de maşinăria politică de făcut zgomote.
La Multi Ani Romania !!!
Esti mandru ca esti roman? Scrie aici un mesaj ptr. Romania.
